Ziua 1
Stau pe canapea si privesc adanc in ochii terapeutului. Privirea lui este fixa si rece. Clipeste rar si ma face sa ma simt psihanalizat. Cica psihologul nu te judeca … dar iti pune un diagnostic, adica iti lipeste o eticheta direct in frunte: ,,Obsesiv-compulsiv” … dar nu te judeca, doar te diagnosticheaza! Incepe sa ma irite si imi mut privirea. Fereastra da spre o gradina cu multe lalele. Este primavara si au inflorit copacii, se aude zumzetul insectelor si ciripitul pasarelelor. Oare de ce nu stam la masa de lemn din gradina!? Am lua putin aer si ne-am bucura de caldura soarelui. Chiar as vrea sa-i propun dar aud o intrebare tipica:
– Crezi ca ai putea sa te intorci putin la relatia cu tatal tau? Nu am inteles ce ai vrut sa spui cu ,,ma ciupea de pielea de pe burta pana imi dadeau lacrimile”.
– Asta facea, ii raspund usor enervat … ma ciupea de pielea de pe burta, foarte aproape de zona buricului si strangea atat de tare ca imi dadeau lacrimile. Am ramas cu o sensibilitate si nu suport sa ma atinga vreo haina in acea zona … nici chiar un sarut de domnisoara senzuala …
– Cati ani aveai cand a inceput sa faca asta?
– 7 ani … stiu sigur pentru ca incepusem scoala si facea asta pentru ca nu scriam caligrafic. Tata scria foarte frumos, avea o unduire a mainii atunci cand scria si stiloul aluneca pe hartie intr-o linie melodica extrem de placuta. Eram fascinat de scrisul lui si imi doream sa fiu ca el, atent, rabdator, artist, sa scot cu mainile mele adevarate opere de arta.
– De ce crezi ca te agresa in acest mod si nu te lovea peste mana sau peste cap asa cum obisnuiesc alti parinti?
– Pentru ca, spunea el, a observat de cand eram bebelus ca nu-mi place sa fiu atins la buric sau in jurul lui. Cand eram bebelus si ma imbaia si ajungea in aceasta zona, incepeam imediat sa plang.
– Si cum proceda, iti ridica bluza si incepea sa te ciupeasca de piele?
– Uneori ridica bluza iar eu ma adunam si incercam sa ma feresc asa ca, baga mana pe sub bluza fara nici o atentionare.
– Interesant! Spuneai mai devreme ca sotia ta se strecoara in camera fara nici o atentionare iar pe tine te paralizeaza acest fel al ei de a-si anunta prezenta.Ba mai mult, sare pe tine si incepe sa te gadile. Te atinge cumva si in zona buricului?
Simt ca nu mai am aer. In cap revad scena si o resimt ca atare. Totul se deruleaza cu incetinitorul si simt cum mana ei aluneca de pe pieptul meu exact pe buric. Ma intorc si o lovesc cu cotul drept in gura. Capul i se duce pe spate si sangele tasneste din gura. O vad cum incearca sa-si acopere fata si ii aud urletul de durere. Pe usa intra Andrei, baiatul cel mare. Ramane intepenit in usa, cu mana pe clanta, privindu-ma drept in ochi cu disperare. Eu nu pot sa ma misc. Ma uit la ea, apoi la copil si nu fac nimic … ce mai pot sa fac!?
Lacrimile curg neincetat, corpul se cutremura intr-un urlet de durere si suferinta. Nu-l mai vad pe terapeut, nu ma intereseaza daca ma vede plangand sau daca ma judeca pentru ce am facut. Tot ce imi doresc este sa ma eliberez de furia asta pe care o simt fata de mine … care sunt un cretin blestemat de Dumnezeu …
Tot ce pot sa fac acum este sa plang …. chiar daca sentimentul de vinovatie si neputinta urla in fiecare celula a corpului meu …
