Am avut zilele astea o discutie despre prietenie, despre cine iti este prieten si cine nu, cand stii ca un om iti este prieten si multe altele. Trebuie sa recunosc ca nu sunt deloc experta in prietenie si o iau in freza ori de cate ori am ocazia … nu ratez nimic. Asta ma face sa mi se ridice parul pe spate cand aud de prietenia cuiva fata de mine (,,Nu îmi este frică de inamicul care mă atacă… îmi este frică de prietenul fals care mă îmbrăţişează”)
Discutia a decurs cu diverse rationamente insa mi-a ramas in suflet subiectul, ca un cui care se infigea atat de adanc cat sa ma doara si sa inteleg ca am nevoie de o constientizare. Asa ca, fain frumos m-am pus sa-mi fac eu ritualul de primavara si sa trag o cearta cu vocea mea interioara pana cand a iesit cuiul si a zburat cat colo …
A fost wow! Am sa va redau o parte din discutie:
Eu: Hai spune, ce nu inteleg si ce nu fac bine!?
Vocea interioara: Stii foarte bine raspunsul la aceasta intrebare. Iti atrag atentia ca te legi de conotatia termenului de prieten. Ce fel de prieteni iti doresti?
Am inceput sa insir o lista cu oameni care sa-ti fie aproape la bine si la greu, care sa iti spuna o vorba buna, care sa iti arate ca le pasa de tine, cu care sa impartasesti viata, pasiunile, iubirile …
Vocea interioara: Cand cauti astfel de prieteni creezi atasamente, proiectezi asteptari, se nasc dependente si inevitabil vei fi dezamagita, te vei simti inselata si tradata. Ai avut vreodata un astfel de prieten, asa cum l-ai descris?
Eu: Nu, niciodata …
V.I.: Ai cunoscut tradarea, dezamagirea celor pe care i-ai considerat prieteni?
Eu: De fiecare data …
V.I.: Te-ai gandit ca poate exista ceea ce tu iti doresti dar nu cauti unde trebuie?
Eu: Nu … am cautat intotdeauna printre oamenii cu care am simtit ca rezonez …
V.I. Te-ai gandit vreodata ca poate nu ai nevoie de prieteni?
Aici m-am infuriat … sunt fiinta sociala, nu imi doresc sa ma izolez si am nevoie de oameni in jurul meu. Traiesc intr-o societate si fac parte dintr-o comunitate … Cum sa nu imi doresc prieteni, cum sa nu am nevoie de prieteni!?
V.I. Cunosti sau ai auzit de vreun om capabil sa nu judece, sa ofere iubire neconditionata la orice ora din zi si noapte, sa te asculte si inteleaga, sa te accepte asa cum esti?
Eu: In afara de Isus, nu … Dar ce vrei sa spui, ca eu imi doresc ceva ce nu exista!?
V.I. Exista din moment ce specia umana are o astfel de dorinta care naste o astfel de motivatie si o astfel de raportare la realitate. Totusi cred ca te raportezi gresit la notiunea de prieten.
Eu: Si cum ar fi bine sa ma raportez!?
V.I.: Eu ma intreb de ce iti doresti ,,prieteni” indiferent ce inseamna asta si nu te ganseti sa iti doresti oameni de calitate care sa ramana in viata ta atat timp cat mentin acea calitate de care tu ai nevoie?
Eu: Vrei sa spui ca ,,prieten” este fiecare om care a trecut prin viata ta si cu care ai rezonat si ai impartasit ceva si chiar daca el nu ramane alaturi de tine toata viata, indiferent de modul in care a iesit din viata ta, el este tot un prieten … pentru ca intr-un fel sau altul, agreat sau nu, tu ai crescut alaturi de el, ai invatat ceva despre tine si el?
V.I.: Posibil. Totusi mai este un aspect pe care ar fi bine sa il ai in considerare … spui adesea ca stii care este misiunea ta, ca esti un invatator si un vindecator de suflete … Te-ai gandit ca unele misiuni personale exclud legarea de prietenii? Esti o persoana placuta, atragi usor oamenii si iti este foarte usor sa te mulezi pe structura lor pentru a-i ajuta la vindecare dar oamenii creaza atasamente de ceea ce le face bine si in cele din urma ajung sa se simta indreptatiti sa primeasca … Te-ai gandit ca esti un calator prin viata oamenilor, ca tu ai rolul de ,,prieten” pentru ei ,acel prieten pe care ti-l doresti pentru tine? Ca tu cauti in exterior ce esti tu in interior si ca tot ce ar fi bine sa faci este sa privesti in sus, acolo de unde ti se ofera neconditionat pentru ca tu sa poti oferi neconditionat?
Nu, nu m-am gandit ca am prieteni cu adevarat si ca primul si cel mai important sunt eu. Ma simteam indreptatita sa cer in exterior pentru ca la randul meu ofer foarte mult altora insa este nesanatos sa imi doresc o astfel de ,,constanta” in viata mea. Pana la urma viata iti aduce acei oameni de care ai nevoie si iti si arata cand este cazul sa mergi mai departe. Ceea ce ai creat alaturi de ei nu dispare insa, drumurile voastre sunt diferite.
Poate ca unii au ,,prieteni”, eu nu am avut si nici nu imi mai doresc acei prieteni dupa definirea de pana acum. Imi doresc oameni de calitate care sa ramana in viata mea atat cat este bine pentru mine si pentru ei. Iubesc oamenii si ii respect si am nevoie sa imi ascult vocea interioara care imi spune foarte clar: Drumul vostru impreuna a luat sfarsit, multumeste pentru ce ai primit, multumeste pentru ce ai putut sa oferi, binecuvanteaza relatia si mergi mai departe.
