,,Este frig și plouă. Sufletul îmi este strâns. Aseară m-a lovit peste față. A mia oară. Și sunt încă cu el. Mi-a spus că-mi rupe picioarele dacă mai merg la psiholog. Și îi rupe picioarele și psiholoagei. Că cică îmi bagă prostii în cap. De când merg la ea îmi este mai rău și eu sunt îngrozitoare. Așa zice el. Eu sunt conștientă, din ce în ce mai conștientă. De fapt, tot timpul am fost conștientă dar nu am avut curaj să închid ușa și să nu mă mai uit înapoi. Am discutat despre modele de viață și despre traumele care mă determină să stau într-o relație abuzivă. Am discutat toate astea în terapie, am discutat și am tot discutat dar … de fiecare dată aleg să rămân. Ce nu este în regulă cu mine!? Am vorbit cu psiholoaga despre amenințările lui la adresa ei. Mi-a spus că ea nu are nici o problemă cu aceste amenințări dar se întreabă dacă aș putea să le folosesc eu pentru a justifica fuga din terapie. Pfff … ce bine mă cunoaște! Da, m-am gândit că ar fi mai bine să nu mai merg. Îl face să fie turbat de câte ori știe că am fost la ședința programată.”
Un fragment din jurnalul unei cliente. Un fragment din viața multor cliente. Unele reușesc și ele sunt eroinele din spatele abordării psihoterapeutice. Dimineața butonez televizorul. Am dat pe Netflix și am descoperit miniseria Maid (Servitoarea), inspirată din memoriile lui Stephanie Land Maid: Hard Work, Low Pay, and a Mother’s Will to Survive, creată de Molly Smith Metzler. Toți trecem prin abuzuri, femei și bărbați deopotrivă. Însă nimic nu ne îndreptățește să fim abuzatori la rândul nostru. Scuze avem multe dar și exemple despre așa nu. Alegerea ne aparține și, dacă mai există o fărâmă de conștiință în structura ta, ia decizia de a face o schimbare. Uită-te în oglindă și spune-ți: ,,Din acest moment spun STOP! oricărei forme de abuz, acceptat sau provocat.” Apoi caută suport și ghidare.
