Un băieţel merge pe malul unui fluviu şi vede un crocodil prins într-o plasă. Crocodilul îi spune: „Fie-ţi milă de mine. Nu vrei să-mi dai drumul, te rog? Poate că sunt urât, dar nu-i vina mea, ştii prea bine. Aşa am fost creat. Dar, indiferent de înfăţişarea mea exterioară, am şi eu o inimă de mamă. Am venit în dimineaţa asta în căutare de hrană pentru puii mei şi am fost prinsă în această capcană!”
Aşa că băiatul spune: „Da, dar dacă ar fi să te ajut să scapi din capcană, ai să mă înhaţi şi ai să mă omori.” Crocodilul întreabă: „Crezi că i-aş putea face aşa ceva binefăcătorului şi salvatorului meu?” Aşa că băiatul se lasă convins să tragă plasa afară, iar crocodilul îl înhaţă.
Prins între fălcile crocodilului, el spune: „Va să zică, asta e răsplata pe care o primesc pentru faptele mele bune.” Iar crocodilul răspunde: „Ei bine, n-o lua ca pe un afront personal, băiete, aşa e lumea, asta este legea vieţii.” Băiatul nu poate fi de acord cu asta, aşa că crocodilul spune: „Vrei să întrebăm şi pe altcineva dacă e aşa sau nu?”
Băiatul vede o pasăre aşezată pe o ramură şi spune: „Pasăre, e adevărat ce zice crocodilul?” Pasărea răspunde: „Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine. într-o zi veneam acasă cu mâncare pentru puişorii mei. Imaginează-ţi groaza mea când am văzut un şarpe care se urcase în copac şi se îndrepta ţintă spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorată. Nu s-a oprit până nu mi-a înghiţit toţi puii, unul câte unul. Am tot ţipat şi strigat, dar a fost în zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa stau lucrurile pe lume.” „Vezi”, spune crocodilul.
Dar băiatul zice: „Lasă-mă să mai întreb pe cineva.” Aşadar, crocodilul spune: „Bine, întreabă.” Pe malul fluviului tocmai trecea un măgar bătrân. „Măgarule”, spune băiatul „crocodilul zice aşa şi aşa. Are dreptate crocodilul?” Măgarul spune, „Crocodilul are deplină dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit şi am slugărit toată viaţa la stăpânul meu şi abia de-mi dădea cât de cât să mănânc. Acum, că sunt bătrân şi nefolositor, m-a alungat şi iată-mă rătăcind prin junglă, aşteptând vreo fiară sălbatică să mă sfâşie şi să-mi pună capăt vieţii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vieţii, aşa este în lumea asta.” „Vezi”, spune crocodilul. „Hai să mergem!”
Băiatul spune: „Mai dă-mi o şansă, o ultimă şansă. Lasă-mă să întreb încă o fiinţă. Aminteşte-ţi cât de bun am fost cu tine.” Aşadar, crocodilul zice: „Bine, e ultima ta şansă”. Băiatul vede un iepure trecând şi îi spune: „Iepure, crocodilul are dreptate?” Iepurele se aşează în două picioare şi îi spune crocodilului: „Aşa i-ai spus tu băiatului?” Crocodilul zice: „Da, aşa i-am spus”. „Stai puţin”, spune iepurele. „Trebuie să discutăm chestia asta”. „Bine”, zice crocodilul. Dar iepurele spune: „Cum putem să stăm de vorbă, când tu ţii băiatul între fălci? Dă-i drumul; trebuie să ia şi el parte la discuţia noastră.” Crocodilul spune: „Eşti un şmecher, în momentul în care îi dau drumul, o s-o ia la fugă.” Iepurele spune: „Am crezut că ai mai multă minte. Dacă ar încerca să fugă, cu o singură lovitură de’coadă îl poţi omorî.” „De acord”, spune crocodilul şi îl eliberează pe băiat, în clipa în care băiatul este liber, iepurele îi spune: „Fugi!” Iar băiatul fuge şi scapă.
Apoi, iepurele îl întreabă pe băiat: „Nu-ţi place carnea de crocodil? Oamenilor din satul tău nu le-ar plăcea o masă bună? Nu 1-ai eliberat complet pe crocodil; cea mai mare parte a corpului lui este încă prinsă în plasă. De ce nu te duci în sat să-i aduci pe toţi şi să faceţi un ospăţ.” Exact aşa a şi făcut băiatul, care se şi duce în sat şi îi cheamă pe toţi bărbaţii. Aceştia vin cu topoare, bâte şi suliţe lor şi-l omoară pe crocodil. Câinele băiatului vine şi el, şi când îl vede pe iepure, îl urmăreşte, îl înhaţă şi-l sugrumă. Băiatul ajunge prea târziu şi, văzând cum moare iepurele, spune: „Crocodilul avea dreptate, aşa este lumea, asta este legea vieţii.”
Autor: Anthony de Mello
