Tot Adina sunt . Am mai scris o dată. Acum vreau să scriu despre căcat. Că nah, uneori e dureros, mai știi când ai diaree sau să treacă zile întregi chiar și o săptămână fără !?… Mmmh … apoi cum e senzația că ai umplut WC-ul sau simți că poți trăi iar!?
Așa s-a întâmplat cu mine. Am intrat în terapie că mă ‘nerva boul de frate-miu crezându-se mare baștan și nu înghițeam cum ne râdea în față. Da, chiar așa , de ce trebuie să îmi amintesc că este “frate”!? E un om ca alții și îi multumesc căci, datorită lui m-am hotărât să merg la Monica și așa să pot curăța: tipare , șabloane , modele expirate de gândire, percepții personale din prima copilărie ce erau lipite pe intestinul gros și nu știam eu de ce mă cac foarte rar. Sigur că, în terapie te lași scuturat bine de tot dacă vrei schimbare, și doare de te caci pe tine . Efort a făcut și terapeuta, căci nu este deloc ușor să trăiești, să anticipezi intuind orice fir de sentiment trăit de mine , tratându-și clienta ca pe sine însăși, conducându-mă la o altă percepție despre ceea ce a fost, rezolvând rănile .
Am sângele mai gros, oare ce o mai fi de rezolvat? Fiecare poate sa meargă sau nu la psiholog . Eu mai merg.
Știți ce vă urez? 😅 Căcați- vă regulat !!
P.s. Data trecută nu am scris despre așa ceva pentru că, încă nu îmi venea să cred cât de bine mi s-a reglat tranzitul intestinal … timpul îmi dă motive să cred.
