„Zilele trecute am citit frumosul text: „Sa invatam sa ne cataram cat mai sus pe munte, nu pentru felul in care ne vede lumea, ci pentru felul in care noi vedem lumea.” Si asta mi se intampla de un timp. Si multumesc pentru ceea ce ne arati cu diversele actiuni pe care le facem impreuna. Eu simt ca devin momentan „un om frumos”, destul de pamantean, insa cu o perspectiva din ce in ce mai larga, dincolo de existenta pur pamanteana. E frumoasa si aceasta faza. E frumos si ce va veni! Sa luminezi in continuare, ca noi sa ne putem orienta si in momentele noastre de alunecare. Multumesc.”