Cred că multă lume a auzit de faimosul personaj din filmul Pe aripile Vântului, Scarlett O’Hara, atât de bine interpretat de actrița Vivien Leigh. Ba am citit cu ceva timp în urmă cum că ar exista un sindrom care îi portă numele și de care suferă femeile care se îndrăgostesc de bărbați pe care nu îi pot avea. Eu îmi asum să lansez odată cu acest articol, un mit … și anume, Mitul Scarlett Ohara, al femeilor puternice pentru care ,,și mâine este o nouă zi”.
În copilărie eram fascinată de Scarlett. Îmi doream să fiu și eu o Scarlett, să fiu atât de inteligentă încât nimeni să nu-și dea seama cum joc pe degete pe toată lumea. Aveam tot felul de gânduri infracționale și îmi spuneam că nimic nu o să mă doboare pentru că eu întotdeauna voi găsi o soluție. O iubeam pentru naturalețea cu care purta rochiile croite din draperii, pentru lacrimile care țâșneau la comandă, pentru perspicacitatea cu care se folosea de bărbați pentru a obține ceea ce avea nevoie … întotdeauna pentru Tara, tărâmul ei iubit. Adică, cum se zice, nu pentru ea ci pentru plantația de bumbac pe care o moștenise. Ea avea grijă de toată lumea, de negrii care culegeau bumbacul, de soția lui Ashley, bărbatul căruia îi sufla în ceafă, de armata confederației sau mai știu eu cine … Scarlett era întotdeauna femeia potrivită la locul potrivit.
Păi cum să nu îți dorești să fii o astfel de femeie!? Ce dacă demonstrativitatea și isteria erau armele ei secrete, avea o scuză: era femeie, era fragilă și gingașă, era deosebit de frumoasă, era inteligentă și extrem de nobilă.
Văd astfel de femei în jurul meu și pot să spun că mi-am însușit și eu anumite caracteristici. Dar cred că specific acestui mit, ar putea fi ideea aceea de ego-centrism patologic … nu contează ce vor ceilalți, contează ce vreau eu pentru că eu am un scop nobil … să salvez Tara. Fiecare avem o Tara a noastră. Cred că acest nume se potrivește foarte bine în limba română Tara – Tară (TÁRĂ2, tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare). Pentru unele femei Tara este copilul, soțul, job-ul … ele vor să îi/le salveze fără să poată accepta că tot ce își doresc de fapt este controlul ca formă de dominare.
Am fost mult timp o Scarlett. Tot ce am obținut în viața asta am obținut prin muncă și efort personal. Am avut imaginea lui Scarlett în background și de multe ori am fost tentată să îmi fac și eu o rochie din draperie, pentru a-mi arăta disperarea și a mă victimiza. Este provocatoare lupta cu Ego-ul atunci când ești conștient că nu îl vrei prieten la cataramă ci încerci să-i micșorezi elanul în decizii și comportamente. În munca mea din cabinet văd în fiecare femeie o caracteristică a lui Scarlett dar cea mai frecvetă este minciuna pe care noi femeile ne-o vindem pe gratis, atunci când ne copleșește neputința și ne amăgim cu iluzia puterii … ,,până la urmă și mâine este o nouă zi”.
