– Bună ziua!
– Bună ziua! spun eu, in timp ce întind mâna și analizez privirea tinerei din fața mea. Frumoasă, cu o atitudine demnă, cu ochi negrii și părul ca abanosul …
– Eu sunt Carla și am venit la dumneavoastră pentru că am auzit că vedeți îngeri … Vedeți îngeri!?
– Da … văd zilnic, mai ales aici la cabinet. După cum vezi am rafturile pline de tot felul de îngerași …
– Aaaa, zice ea zâmbind. Eu mă refer la alt fel de îngeri.
– Ce fel de îngeri?
– Din ăia cu aripi și cu energie foarte puternică.
– Măi, eu nu văd … dar dece ești tu așa de interesată de îngeri?
– Pentru că eu am văzut și nimeni nu mă crede. Toți cei cărora le-am povestit mi-au spus că am fost copil și poate am visat … dar nu am visat. Mi-am notat într-un caiet tot ce am văzut și am și acum caietul la mine. Pot să vi-l arăt dacă vreți.
– Dacă tu vrei să mi-l arăți, vreau și eu să-l văd.
Carla scoate un caiet vizibil învechit de timp, coperta bleumarin cu colțurile îndoite, un caiet A3 de matematică, cu pătrățele. Era scris în el cu creionul iar scrisul părea al unui copil. Începe să-mi relateze povestea vieții ei. Mama căsătorită cu un cetățean străin și ea ajunsă într-o țară în care nu se putea adapta, nu putea învăța limba și unde era considerată o paria. Era o copilă de 8 ani. Într-o zi s-a hotărât să nu meargă la școală. Suferea cumplit. Îi era dor de bunici și de țara ei, România. Nu înțelegea dece trebuie să locuiască într-o țară în care fetițele sunt umilite, jignite și trebuie să poarte niște cearșafuri pe ele. Vrea acasă unde poate alerga liberă și se poate juca cu alte fetițe de vârsta ei. Nu mai poate trăi așa. Astfel, o fetiță de 8 ani se gândea că ar fi mai bine să moară pentru că ea nu vrea o astfel de viață. S-a îmbrăcat pentru școală dar nu a plecat. S-a așezat pe canapea și plângea. A adormit. În camera în care era s-a făcut lumină și a intrat un înger. Mare, frumos cu aripile albe și catifelate. A privit-o cu o iubire de neexplicat. Nici mama nu o putea privi așa. Atunci a înțeles și a simțit ce înseamnă cu adevărat iubirea. Îngerul s-a aplecat și a luat-o în brațe. S-a trezit simțindu-se ridicată. A deschis ochii mari și a privit în jur. Nu mai vedea îngerul dar îl simțea cu fiecare celulă a corpului ei. Ea era în picioare în mijlocul camerei iar camera era plină de lumină. S-a uitat spre geamul de la balcon crezând că poate lumina este de la soare. Nu era. Și atunci a auzit o voce în capul ei. O voce blândă care îi spunea că este iubită și protejată și nimic rău nu i se poate întâmpla pentru că toate lucrurile sunt aranjate și în curând se va întoarce acasă. Să nu uite că el și alții asemenea lui vor fi alături de ea toată viața și ea trebuie doar să le ceară ajutorul și ei o vor ajuta și proteja.
Când s-a întors mama a aflat că peste două zile vor pleca spre România și niciodată nu se vor întoarce acolo. Și-a notat toate aceste lucruri în caiet și multe altele doar că toată lumea a crezut că sunt doar din imaginația ei de copil. Nu se întâlnește cu îngerii decât în vis. Vin întotdeauna cînd este tristă sau neliniștită. De fiecare dată cînd ei apar i se schimbă toată viziunea negativă despre ce i se întâmplă în acele momente din viața ei. Nu poate să nu creadă dar caută oameni care au experiențe asemănătoare.
– Credeți că sunt nebună!? Sunteți psiholog și aș vrea să știu ce părere aveți …
– Asta este teama ta, că te crede lumea nebună?
– Da pentru că pare totul atât de SF, că oamenii cred că este nebunie tot ce nu înțeleg.
– Ai dreptate. Așa sunt oamenii dar noi nu știm care sunt credințele din sufletul acelor oameni, cât de SF sunt sau nu sunt credințele lor. Ce pot să-ți spun sigur este că toti avem anumite credințe și toți ne întrebăm dacă suntem nebuni că ne gândim la așa ceva. Dar rostul acestor credințe nu este să le împărtășim neapărat altor oameni și să câutăm confirmări pentru ele ci să ne ajute să depășim momentele dificile de viață pe care doar noi le trăim. Nu contează dacă te crede cineva că ai văzut un înger, contează ce ai simțit tu în acele momente, contează că ai simțit că iubirea există cu adevărat, că cineva îți este alături chiar și atunci când ai sentimentul că ești cumplit de singură și nefericită. Dacă asta înseamnă nebunie, atunci este o nebunie frumoasă.
A ales să vină în terapie pentru că vrea să înțeleagă cine este cu adevărat și ce are de făcut în viața asta. Nu am mai vorbit despre îngeri dar i-am simțit la fiecare întâlnire prezenți. Ca un fel de gardieni, atenți la direcția pe care se așează viața Carlei. Nu mai știu nimic de ea dar ultima dată când mi-a scris am înțeles că este acolo unde trebuie să fie. Și sunt fericită că munca mea este atât de complexă, de provocatoare și atât de frumoasă.
Notă: Unele informații sunt modificate și prezentate narativ