Stiu ca internetul este plin de articole care descriu si ofera detalii despre simptomatologia anxietatii. Nu-mi doresc postari de articole care sa fie ,,corecte” din punct de vedere al teoriei, ci doresc sa vorbesc pe intelesul omului care se confrunta cu o astfel de dificultate. In articolele mele, voi folosi notiunea de ,,dificultate” in locul termenului ,,problema” pentru ca, pentru o persoana anxioasa conteaza foarte mult terminologia si mai ales modul in care o interpreteaza este unul specific. De ce este unul specific? Pentru ca anxiosul este ,,prapastios”, totul este exagerat din punct de vedere al perceptiei. Persoanele anxioase sunt foarte atente la tot ce se intampla cu ele si au capacitatea sa isi induca foarte multe stari prin simplul fapt ca se concentreaza asupra lor. De exemplu, o clienta a venit la cabinet cu anxietate generalizata si atacuri de panica. Am intrebat-o care sunt simptomele si, dupa ce mi-a insirat o lista destul de lunga, am intrebat-o daca a uitat ceva. Dupa un timp de gandire, mi-a spus ca uneori o dor genunchii dar mai rar. Dar pe parcursul intregii sedinte se intreba repetitiv, oare cum de era sa uite de genunchi. La finalul intalnirii, cand s-a ridicat sa plece, nu mai putea sa isi miste piciorul din cauza ca o durea genunchiul. Ce sta la baza acestor perceptii? Frica … frica de boala, frica de suferinta, frica de moarte, frica de invaliditate, frica de a-si face rau sau de a face rau altora (in special propriilor copii), etc. Cauza acestor frici este una profunda si cel mai probabil isi are radacinile in copilarie iar persoanele controlate de aceste frici, au fost tot timpul anxioase dar cei apropiati nu au dat importanta intensitatii acestor simptome iar copilul invata sa ascunda pentru a nu fi etichetat de ceilalti copii ca fricos, slab sau plangacios.
Cum ne dam seama ca un copil este anxios? De obicei evita anumite activitati sau interactiunea cu anumite persoane, verbalizeaza anumite frici: ,,mi-e frica de doamna”, ,,mi-e frica sa dau test ca iau nota mica”, ,,mi-e frica sa merg la scoala”, sau ,,nu imi place sa fac …”Copiii pot avea anumite ticuri si atitudini care exprima frica: se ascund in spatele parintilor, nu vor sa vorbeasca cu persoanele din jurul lor, isi rod unghiile sau alte obiecte, isi freaca manutele, cand interactioneaza cu ceilalti evita privirea si se uita in pamant, se balbaie, isi musca buzele, se joaca cu firele de par, stau izolati in colectiv, plang necontrolat cand sunt lasati undeva fara cei apropiati… sunt doar cateva semnale ca ar fi bine sa va informati si sa investigati ce se intampla cu copilul d-voastra.
Ce se intampla cu adultul anxios? De obicei isi ascunde fricile pana in momentul in care nu mai poate sa le gestioneze sau sunt cazuri in care anxiosul se victimizeaza permanent, evitand astfel sa isi asume actiuni si activitati. Un anxios isi incepe frecvent discursul cu ,,daca …”, il continua cu ,,poate” si finalizeaza cu ,,nu pot”. Simptomatologia adultului anxios este foarte variata si sunt evidente simptomele fizice: transpiratul in situatii dificile, inrositul la fata pana pe gat si piept, tremuratul mainilor, tremuratul vocii, balbaitul, lapsusuri (uitatul cuvintelor, numelor, etc), amortitul membrelor, in special mana stanga ceea ce ii duce imediat cu gandul la iminenta unui infarct miocardic, dureri de cap inexplicabile pe care le interpreteaza ca posibile AVC-uri (atacuri vasculare cerebrale) si orice durere fizica este interpretata ca fiind de la o boala grava si cel mai probabil cancer.
In aceste conditii, persoana anxioasa incepe o serie de investigatii medicale pana cand cineva se sesizeaza si este trimis la psiholog sau psihiatru.
Daca esti interesat de subiect, da-mi de stire. Voi continua sa dezbat acest subiect si in postarile urmatoare dar este important sa stiu care sunt intrebarile si constientizarile tale.
